Brief masa rotunda "Religie si dezvoltare"

Mansarda Librariei Carturesti, 7 iunie

Subiectul dezbaterilor au avut ca baza de pornire studiul realizat de dl Xavier Couplet si publicat in cartea Religion et developpement, Paris, 1998: “Religia pare sa inchida societatea intr-o matrice care ii impune un singur tip de dezvoltare (..) Fiecare religie genereaza printre adepti un suita de atitudini, interdictii, reporturi fata de mediul inconjurator care le permite sau nu sa se dezvolte, de a stabili relatii armonioase cu semenii” Studiul abordeaza subiectul atit din punct de vedere sociologic, cit si urbanistic.

***

Brief seminar "Case din baloti de paie"

Ceainaria Librariei Carturesti, 10 mai 2007

Joi seara, invitatul grupului Arhiterra, dl Stefano Soldati, a prezentat tehnica alternativa de contruire din baloti de paie. Arhitectul italian este unul din cei mai mari specialisti din lume in acest tip de arhtiectura, tine cursuri in multe tari si construieste acest tip de case peste tot unde exista interes.

www.laboa.org

Constructiile din baloti de paie sint folosesc un material regenerabil, ieftin, usor de procurat, de pus in opera si de intretinut - paiele. Balotii din paie din orice tip de cereale pot fi folositi pentru a construi. Peretii astefel realizati sint usori cu un foarte bun coeficient termic, rezistenti la foc (prin protectia cu tencuiala de pamint, dar si datorita faptului ca fiind bine comprimati focul nu poate sa se extinda in interiorul balotului din cauza lipsei de oxigen)

Dl Stefano Soldati a realizat case in mai multe sisteme constuctive: cu pereti portanti din baloti de paie (pentru dimensiuni reduse), cu pereti semiportanti din baloti in combinatie cu stilpi si grinzi de lemn, pe structura de lemn si cu umplutura din baloti. Fiecare sistem se adapteaza cerintelor si specificului locului.

***

Expozitie Casa-Verde

Ceainaria Librariei Carturesti, 23 martie - 3 aprilie 2007

In ceainaria Librariei Carturesti au avut loc expozitia despre constructia Casei-Verzi, cladire in tehnica cobului, realizata de catre arhitecta timisoreana Ileana Mavrodin

***

Brief masa rotunda Arhiterra

Ceainaria Librariei Carturesti, 14 martie 2007

Invitatul, domnul Ovidiu Danes a prezentat conceptul si proiectul unui Ecomuzeu in zona Marginimii Sibiului, mai precis in localitatea Sibiel. Initiativa a fundatiei Dala isi propune sa conserve si sa valorifice patrimoniul zonei, printr-un nou concept de muzeu si centru cultural – Ecomuzeul. Acesta idee s-a nascut din colaborarea fundatiei cu firma de arhitectura Prodid si presupune realizarea unui complex alcatuit dintr-o casa tipica din zona salvata de la demolare, o anexa de cazare si o constructie cu spatii de expunere si ateliere pentru diferite activitati de cercetare si experimentare. Acestea sint gindite a se organiza in jurul unei “ulite” interioare care sa recreeze o parte din atmosfera satelor din zona. Restul cladirilor se doresc realizate cu materiale reciclate din constructii abandonate aflate in zona. Casa renovata este destinata Ecomuzeului propriu-zis, urmind ca ea sa gaduiasca expozitii in care familii locale se prezinta pe sine (istorii, traditii, artefacte, obiceiuri etc). Aceasta idee urmareste trezirea constiintei traditiilor in comunitatea locala. Spatiul principal de expunere va fi folosit pentru arta contemporata in ideea creari unui dialog intre traditie si modenitate, intre rural si urban. De asemenea se mai intentioneaza redeschiderea unui atelier de pictura pe sticla (mestesug cindva raspindit in zona) chiar cu un cuptor propriu de sticla. In legatura cu conservarea memoriei locului, Centrul cultural doreste studierea si restaurarea unor troite, obiecte de arta si arhitectura in prezent fie neglijate fie supuse unui proces brutal de transformare.

In completarea acestei prezentari, domnul Klaus Birthler a vorbit despre tirgul de materiale ecologice de constructie de la Welz, Austria la care a participat. Importanta materialelor ecologice consta in faptul ca au la baza produse usor regenerabile si presupun un consum mic de energie in prelucarea acestor. In aceasta categorie intra urmatoarele materiale folosite pentru termoizolatie: lina de oaie, saltelele de in sau cinepa, pluta, celuloza (ziare tocate). De asemenea pentru finisaje, lutul a dezvoltat in Austria o adevarata industrie, avind avantaje importate pentru microcliamtul spatiilor interioare.

***

Brief masa rotunda Arhiterra

Ceainaria Librariei Carturesti, 21 februarie 2007

In cadrul intilnirii domnul Valentin Ionescu a povestit despre experienta proprie de proprietar al unui conac in satul Benesti, pe care l-a restaurat incercind sa redobindeasca nu doar aspectul de odinioara, ci si spiritul locului si armonia. Lucrarile s-au facut in baza proiectului de restaurare din 1964 intocmit de arhitectul Iancu Anastasescu, cu metode si materiale traditionale, care insa sint tot mai rar si mai dificil de gasit si realizat, in lipsa oamenilor cu pregatirea necesara. Conacul a apartinut familiei boierilor Otetelisteanu si a suferit diferite transformari in cursul veacurilor. 

Conacul a fost reparat in urma starii jalnice in care se gasea, in cursul a 4 ani de eforturi si cautari. Pentru a exista cu adevarat insa trebuie gasita o ratiune, un cadru in care obiectul de arhitectura sa se relizeze si sa se implineasca in armonie cu mediul si cadrul natural. In spiritul Arhiterra, discutia s-a centrat pe rolul pe care o astfel de prezenta poate / trebuie sa o aibe fata de mediu, atit natural cit si social. Prezentarea domnului Valentin Ionescu este o invitatie la a reflecta asupra potentialului acestui ansamblu.

***

Propunere de workshop - remodelare a unor obiecte existente, sat Tibanesti, Moldova

Ceainaria Librariei Carturesti, 7 februarie 2007

In cadrul primei intilniri din acest an a grupului Arhiterra si a prietenilor sai, domnul arhitect Serban Sturza a prezentat povestea unui loc parasit si sarac din satul Tibanesti, aflat in Moldova pe un drum secundar ce leaga Iasiul de Vaslui, lansind ideea transformarii acestui sit intr-un spatiu pentru a experimenta arhitectura ecologica.

Pe un teren aflat la marginea satului, intr-o relatie deosebita cu mediul (lacurile, padurea, drumul) si plina de potential se afla un conac cu dependintele goapsodaresti, care a apartinut familie Carp. Aceste dependinte in sine nu constituie nici o valoare arhitecturala, insa datorita starii relativ bune de conservare sint propuse ca tema pentru experimentari. Ele constituie obiectele de dimensiuni reduse fie abandonate, fie servesc abapost curcilor. Se propune modelarea acestor obiecte si a sitului cu resurse locale si prin intelegerea locului. Oricine doreste este chemat sa mediteze la sensul si temele care pot transforma si redefini spatiu prin tehnici simple. Pe durata verii, timp de cite 3 saptamini echipe de doritori sint invitate, impreuna cu citiva muncitori localnici sa faca pur si simplu ceva – cum ar fi casa poarta (ghereta de beton din perioada comunista menita sa controleze accesul) sa fie transformata in troita, obiect potrivit pentru rascrucea in care se afla. Casa administrativa centrala a fost reconditionata astfel incit va putea gazdui doritorii sa participe la acest experiment.

sprijinul idei experimentului propus a fost ilustrat exemplul unui conac din apropierea Bucurestiului, donat ordinului Ioanit, unde citiva calugari modeleaza si dau un sens spatiului in care traiesc dupa nevoi si posibilitatile de la fata locului, salvind asftel de la ruinare un ansamblu construit. Nu valoarea arhitecturala devine punctul de referinta, ci gestul de a modela dupa necesitate. Workshopul propus nu este destinat unor activitati de restaurare sau renovare, ci aceluia de transformare, modelare si adaptare la sit.

*

*           *

2006

Povestea Culelor

Ceainaria Librariei Carturesti, 23 noiembrie 2006

In colectia Igloo Patrimoniu s-a lansat in octombrie albumul Cule. Case boieresti, volum care contine cele 18 cule inca existente, din multitudinea de astfel de locuinte fortificate ridicate in perioada secolelor 17-19. Luiza Zamora si Serban Bonciocat au prezentat povestea acestor culelor asa cum au trait-o in investigatia lor.

Povestea lor este una din nenumaratele povesti legate de patrimoniul cultural neingrijit, cuprins de nepasare, lasat sa dispara de la sine sub forta schimbarilor radicale in societate si cultura. Putine din ele sint protejate prin functiunea de muzeu, dar chiar aceasta functiune nu le salveaza de la neapsare, uitare, degradare, diparitie. Cindva aceste cule erau repere in peisaj, asezate pe inaltime pentru a observa invaziile si a putea fi mai usor aparate. Reprezentau de asemenea repere culturale si sociale, majoritatea fiind construite de catre familii de boieri avute, ca facind parte dintr-un ansamblu de anexe gospodaresti si biserica. In multe cazuri biserica a supravietuit timpului, nu neaparat mai bine conservata, chiar daca culele au disparut. Azi ultimele exemple de arhitectura de locuit fortificata care au supravietuit, nu mai reprezinta aproape nimic in cotextul social si cultural din care fac parte. Cele aflate in ruina sint de multe ori denumite casa groazei, cele cu functiunea de muzeu pastreaza in sine o stare de conservare, izolate de dinamica mediului construit inconjurator.

Toate cele 18 cule sint pe lista de patrimoniu a Ministerului Culturii, unele chiar pe lista de obiective care necesita interventii de urgenta. Listele insa sint doar hirtii ale unei birocratii inutile si nu pot salva de la disparitie aceste valori de patrimoniu. Ceea ce le poate insa ajuta este interesul si demersurile practice. Revitalizarea unui astfel de obiectiv poate reface un reper si ajuta la dezvoltarea armonioasa a intregii comunitati din jur.

***

Workshop Arhiterra

Bran, 21 octombrie 2006

Membrii si pasionatii de arhitectura ecologica s-au intilnit in aer liber la Bran, pe o vreme placuta de toamna tirzie, si intr-un peisaj de munte deosebit, pentru a vedea si discuta pe tema zidarie din caramida presata nearsa. La initiativa domnului arhitect Serban Sturza, la Bran a inceput in urma cu circa 2 luni, un experiment in aceasta tehnica. Cel care coordoneaza realizarea experimentului este constructorul Adam Mitincu. Discutiile si comentariile au fost insotite exemplificarile practice ale muncitorilor de la fata locului.

Povestea experimentului incepe cu o presa de caramizi descoperita intr-un sat din Molvova, aproape piesa de muzeu. Aceasta presa (despre care localnicii spun ca exista la ei de dinainte de razboi) a fost transportata si pusa in functiune la Bran. Se pot fabrica cam 700 de caramizi pe zi, fara prea mult efort sau cu material deosebit. Pamintul argilos luat ca atare din curte este presat sub forma de caramizi si direct pus in opera. Zidaria s-a realizat cu mortar de lut ca o zidarie de umplutura pentru o structura de lemn existenta. S-au discutat posibilitatile de protectie ale acestei zidarii catre exterior (o tencuiala de lut cu var, o protectie din palcaj de lemn pe latura de nord care este totodata calcan) precum si modalitati plastice de tratare a interiorului. Spre deosebire de caramida cunoscuta sub numele de chirpic (lut cu paie) caramida din pamint presat este mult mai grea si in acelasi timp mai putin eficienta termic. Anvantajele sint insa rapiditate in executie, costuri minimale de executie si punere in opera. S-au discutat si posibilitatile de realizare a unei protectii termice suplimentare. Materialele care s-ar folosi in acest caz trebuie insa sa tina cont de calitatile argilei de a “respira”.

Tot cadrul aceluiasi experiment a fost construit de catre un mester din satul Piscu, de linga Bucuresti, un cuptor de ars vase de lut.

***

Brief seminar Arhiterra

Ceainaria Librariei Carturesti, 8 septembrie 2006

Subiectul prezentat a fost Workshopul LUT/ADOBE realizat de fundatia HAR la Cap Dolosman. Experimentarea in 2004 a stufului ca material de constructie, precum si studiul despre arhitectura si saracie extrema prezentat in cadrul Anualei de Arhitectura Bucuresti 2006, au fost premisele evenimentului de anul acesta desfasurat linga Jurilovca, la Cap Dolosman. Finalitatea practica a experimentului a fost aceea de a construi un adapost pentru arheologii care lucreaza la site-ul cetatii grecesti Arganum, constructie care s-a dorit realizata cu minimul de efort financiar si mai ales tehnic. Prezentarea a fost sustinuta de trei dintre participantii la acest workshop: dna Mariana Celac, dl. Alexandru Nancu si dl Catalin Berescu.

Casa realizata isi dovedeste valoarea in primul rind prin modul in care a aparut ca o constringere a sitului (peisaj, materiale, clima) Proiectarea de arhitectura in acest caz a fost in fapt o intelegere a locului, mai putin cu creionul pe hirtie, cit cu simturile receptive. Pe fundatia din bolovani ziditi cu mortar de var s-au fixat stilpi de lemn care sustin acoperisul si s-au zidit peretii din caramizi de pamint nears (chirpici). Rezolvarile imbinariilor si detaliilor s-au dorit simple si eficiente, fixarea stilpilor pe fundatia de piatra s-a facut dupa modelul arhaic prezent in ruinele cetatii gresesti (in piatra scobita). Invelitoarea din stuf a fost executata de mesteri locali in mod traditional. Adapostul construit se compune dintr-o incapare inchisa (accesibila prin “usa albastra” – element de timplarie recuperat din sat si folosit) si un spatiu acoperit, dar nu complet inchis cu ziduri, in care se gaseste cuptorul cu prici. Timpul scurt (2 saptamini) nu a permis finisarea completa a casei, aplicindu-se doar primul strat de tencuiala. Se doreste ca anul viitor sa se continue lucrarile aici, mai ales din dorinta de a intelege comportamentul acesteia pe parcursul iernii, in general a tuturor sezoanelor.

Un documentar amanuntit despre acest Workshop va fi prezentat pe postul TVR Cultural pe data de 24 septembrie la ora 21:00.

***

Brief seminar Arhiterra

Casa Ion Mincu,  11 august 2006

In plin sezon de concedii si vacante, participarea si interesul manifestat pentru seminar au fost neasteptate.

Prezentarea de inceput a avut ca tema Casa-verde, o casa experimentala din lut, si workshopul organizat la Sasca Romana (jud. Caras-Severin) in iulie 2006 pentru constructia in tehnica cob. Arhitecta timisoreana Ileana Mavrodin a vorbit cu multa sensibilitate despre proiectul Casa-verde, ratiunea pentru care l-a gandit, precum si sursele teoretice care au ajutat la ridicarea casutei din lut. Experimentul ecologic Casa-Verde a inceput in vara anului 2004 si este amplasat pe malul stang al Nerei la iesirea din chei, vis-a-vis de satul Sasca Romana. El ofera spre studiu un prim set de date pentru stabilirea de standarde tehnice si economice pentru acest tip de arhitectura in Romania. Tehnica folosita de britanici inca din perioada medievala, lucrul cu cob-ul presupune framantarea si modelarea unui material de constructie obtinut dintr-un amestec de pamant lutos, apa, paie si nisip, fara cofraje, caramizi sau chimicale, netoxic, complet reciclabil, ieftin si usor de procurat din natura, biodegradabil. Spre deosebire de alte tehnici asemanatoare (adobe, pamant batut cu maiul, caramizi din pamant presat), cob-ul nu se modeleaza in forme, ci se aplica manual, rezultand forme organice care ii confera o rezistenta de exceptie la incarcari seismice sau de alta natura. Ileana Mavrodin ne-a marturisit ca a construit Casa-verde in Romania in speranta ca va trezi interesul pentru o arhitectura prietenoasa, mai blanda si totodata ecologica si intr-un mod de viata sanatos, apropiat de natura si cu respect fata de mediul inconjurator. Mai multe detalii pe www.casa-verde.ro. La workshop-ul din iulie 2006, din partea grupului Arhiterra au participat arh. Raluca Munteanu si Mirela Duculescu care au experimentat lucrul cu cob-ul si diverse tencuieli din lut.

In partea a doua a serii, tinerii arhitecti Liliana Pimentel si Stefan Zaharia au prezentat o reflectie asupra peisajului arhitectural portughez contemporan. Fundalul arhitecturii traditionale, cu materiale si forme specifice, este alterat si corodat tot mai puternic de noile modele arhitecturale nascute din industrializarea societatii. Materialele si tehnicile noi, fie ca imita formele vernaculare, fie ca vin cu imagini contrastante tin sa predomine in peisaj nu doar prin violenta formei si a texturii, cit si prin scara. Prezentarea a descris intii caracteristicile arhitecturii traditionale. Atit pentru volume independente in peisaj, “ancorate” de punctele de forta naturale existente in decor, cit si pentru asezarile dense rurale sau urbane, arh. traditionala folosea predominat aceleasi tehnici si materiale: in nordul Portugaliei constructii din zidarie de piatra cu mortar de lut, in sud cladiri din adobe (caramizi nearse) sau taipa (argila compactata cu maiul). Arhitectura de virf, publicata in revistele de specialitate, cu care sintem familiarizati, este practic greu de identificat in peisaj. Contextul unei astfel de creatii este de cele mai multe ori sufocant pentru obiect. Discursul arhitectilor s-a concentrat insa pe citeva exemple nepublicate in reviste, exemple de arhitectura alternativa care au aparut si in Portugalia ca incercare de recuperare a traditionalului, a materialelor si tehnicilor naturale. Experimentele prezentate au acoperit o arie larga: de la cladiri cu baloti de paie la gestul urban de stramutare a unei intregi asezari rurale intr-un nou sit. In acest ultim exemplu, principiile de organizare si construire incearca constient si declarat sa recupereze traditionalul. Pentru ca acest exemplu este recent si asezarea nu a apucat sa “traiasca” este greu de pronuntat o concluzie, daca un gest intentionat, coordonat de specialisti, poate sa concureze o devenire indelungata care a format traditia. Discursul celor doi arhitecti ridica intrebari si probleme valabile si in peisajul arhitectural romanesc, unde totusi constiinta colectiva manifesta mai putina receptivitate la recuperarea traditionalului.

***

Brief seminar Arhiterra

Casa Ion Mincu, 14 iunie 2006

Reunit la casa Mincu in data de 14 iunie, grupul Arhiterra a avut ca punct de discutie un proiect ecologic de conservare-consolidare a sihastriei rupestre de la Sinca Veche (jud. Brasov). Solutia propusa de arh. Serban Sturdza si mai tanarul sau coleg, arh. Iulian Ungureanu, se axeaza pe conservarea in sine a monumentului rupestru, surpat in decursul vremii, ce cuprinde doua biserici sapate intr-o gresie moale (consolidare tavan, drenare apa cu ajutorul bustenilor si ierbii) si pe prezervarea sitului si peisajului care vor intra, cu timpul, in circuitul turistic. Arhitectii au ca scop principal sa preintampine distrugerea ansamblului rupestru. Concesionat pe o perioada de 50 de ani unei fundatii ortodoxe, ansamblul rupestru de la Sinca Veche va fi consolidat printr-o structura de lemn cu acoperis inierbat, urmand ca intregul monument (cele doua bisericute, o chilie si o posibila trapeza) sa fie restaurat intr-o etapa ulteriaora. Conservarea ca atare a peisajului natural a condus arhitectii catre solutii de integrare organica in peisaj a diferitelor interventii - intrarea in pestera sa fie semnalizata extrem de discret, construirea unui bordei pentru paznicul sihastriei, directionarea unor trasee de plimbare printr-un gard biodegradabil realizat de un localnic cu materiale din mediul inconjurator (pari de lemn, nuiele). Autorii proiectului de reabilitare ecologica mai propun construirea in apropierea pesterii de la Sinca Veche a unei fantani cat se poate de simple si discret integrate in peisaj, potrivit unor schite realizate de regretatul Horia Bernea. Proiectul se afla in faza de inceput de drum, drum care prin modul ecologic de a gindi poate fi fie usor de controlat, fie de necontrolat. A gindi ecologic inseamna a intelege in primul rind situl, modul de transformare a locului si a valorifica acest lucru, nu de a interveni brutal prin schimbari majore. Intelegerea este de multe ori dincolo de dovezile rationale, astfel incit sint nenumarati factori care nu pot fi cuantificati, doar simtiti. Un exemplu in acest sens este administratorul locului, localnic, care a intuit peste asteptarile arhitectilor necesitatile si potentialul locului.

Prezentarea proiectului de conservare ecologica a sihastriei din Fagaras a fost urmata de o exemplificare video, pusa la dispozitie de doamna arh. Cristina Median, a tehnicilor de constructie cu lut amestecat cu apa&paie si batut apoi cu maiul, cu cai sau cu instrumente mecanizate. Membrii grupului de lucru dedicat arhitecturii ecologice au urmarit si un interviu cu prof. dr. arh. Gernot Minke care locuieste intr-o casa din lut si conduce un laborator de incercari si tehnici constructive durabile la Universitatea din Kassel.

***

Brief seminar Arhiterra

Casa Ion Mincu, 31 mai 2006

Intilnirea Arhiterra din 31 mai de la Casa Mincu s-a concentrat pe tematica formei in arhitectura ecologica. Tinerii arhitecti Cristian Balan si Andrei Fotescu au prezentat doua locuinte realizate in apropierea Bucurestiului, satele Piscu si Stefanesti, pentru care tema de proiectare a fost “o locuinta ca cea a bunicilor”. Ce semnificatie are aceasta tema in zilele noastre a constituit subiectul unei dezbateri aprinse: o expresie formala a casei, o copiere exacta, care e rolul arhitectului? Chiar daca proiectele prezentate nu apartin in intregime caselor de pamint, modul de reciclare a materialelor, cautarea formala si experienta practica de pe santier le aduc in categoria incercarilor neconventionale. Casa creata pentru o familie de artisti in satul Piscu, comuna Ciolpani, s-a nascut mai putin dintr-un proiect foarte riguros, cat din fiecare element de constructie pus in opera. Majoritatea elementelor este, in mare parte, refolosita din alte cladiri deazafectate. In acest fel, cladirea gandita de Cristian Balan ca ca spatiu cu dubla functiune (locuinta si atelier) devine un experiment deschis si, in acelasi timp, o casa armonioasa.

Seria de propuneri pentru experiente si incercari practice ale membrilor Arhiterra a fost continuata prin interventia domnului Dragos Serban, inginer pasionat de constructii din pamant si tehnici de prelucrare a materialelor naturale. El a prezentat o schita de proiect practic - o scoala experimentala la Muzeul Satului, in cadrul carei s-ar realiza, cu tehnici traditionale, un obiect nou, in scopul promovarii arhitecturii ecologice. Dezbaterile animate au pornit de la aceeasi problema de concept: vernacular si modern, traditie si inovatie. Pot fi tehnicile traditionale adaptate cerintelor moderne? Se poate construi in tehnici traditionale si expresie moderna?

Interesul generat de manifestarile Arhiterra (grup de lucru al Ordinului Arhitectilor din Romania dedicat constructiilor din pamant) a condus la ideea publicarii unei reviste de arhitectura ecologica, ca supliment anual al revistei Igloo. Primul numar este programat pentru luna octombrie a acestui an. La intilnire s-a lansat ideea ca toti membrii si pasionatii de arhitectura ecologica sa-si aduca contributia editoriala la aparitia acestui numar. Pentru idei, subiecte si colaborari, invitam si pe cei care nu au fost prezenti sa trimita propuneri pe adresa de email luiza.zamora@igloo.ro

***

Brief seminar Arhiterra

Casa Ion Mincu, 17 mai 2006

Membrii grupului Arhiterra si numerosi iubitori de cladiri si forme din pamant s-au intalnit pe 17 mai la casa Mincu pentru a afla cum poate fi modelata, arsa si colorata argila, material cu calitati plastice care pun la incercare creativitatea si raportarea omului la sine. Cei prezenti au aflat ca lutul poate fi folosit eficient nu numai pentru constructia de cladiri, dar si pentru obiecte de mobilier (scaun, semineu, mese pe structura de lemn cu insertii din argila), obiecte decorative si vase de uz cotidian. Ceramistul Lucian Taran, de formatie sculptor, ne-a oferit o neasteptata incursiune vizuala intr-o lume de forme organice lucrate manual, ca un intreg, folosind principiul cuibului de randunica. El a explicat cu modestie si pasiune cateva detalii de atelier despre tehnici traditionale de lucru cu argila - amestecarea pamantului cu hartie de ziar maruntita, modelare unitara a lutului in forme goale pe dinauntru astfel incat lutul este lasat «sa respire», uscare perfecta inainte ca obiectele sa fie introduse in cuptorul de ardere, finisarea formei arse cu o bucata de material dur, colorarea prin aplicarea unui strat de angoba din oxizi naturali, frecarea cu ceara de albine. Argila arsa cu proprietati ireversibile este colorata intr-o gama naturala, din culori de pamant obtinute prin aplicarea unei paste ceramice pe baza de oxid de zinc, fier, plumb (litarga) s.a. Lucrarile artistului Lucian Taran, inregistrate sub denumirea exotica de ceramica de Sabar, denota o foarte buna cunoastere a legilor fizice de rezolvare a tensiunilor interne din forma argiloasa autoportanta, care deseori depaseste un metru inaltime. Experienta in lucrul cu materialele de constructii si materii naturale (piatra, lemn, argila) isi spune cuvantul.

Sursa de aprovizionare cu materie prima pentru ceramistul prin ale carui maini trece lunar aproape o tona de pamant se afla in Harghita, dar aflam ca si zona din jurul Bucurestiului reprezinta o buna sursa de obtinere a unei argile de calitate (de ex. Odai). Un pericol pentru calitatea lutului este amestecul cu bucati de piatra. Cei prezenti la intalnire au remarcat sensibilitatea si modestia profesionistului contemporan pentru care lucrul traditional cu lutul a devenit o provocare. Lumea formelor propuse de Lucian Taran, pornind si revenind la traditie, ne smulge un zambet prin trimitea ironica la realitate si se raporteaza in mod firesc la pamant, ca materie si material aflate la indemana omului. A fi contemporan si a lucra cu un material stravechi, folosind tehnici invechite, pare un pariu pierdut. Dimpotriva insa, in acelasi fel in care grupul Arhiterra propune arhitectura pentru nevoi contemporane in tehnici pierdute aproape, ceramistul modeleaza forme si expresii ale clipei prezente. Crezul sau (“vreau sa fiu contemporan”) l-a inteles prin simplul fapt de a iubi ceea ce face, a pune pasiune in activitatea sa.

Membrii grupului Arhiterra au aflat ca argila are nenumarate intrebuintari si calitati. Argila este un material care si-a incheiat ciclul transformarilor, piatra perfect macinata devine depozit de praf inert. Si totusi, cind aceasta trece prin miinile unui artist, incepe un nou drum al transformarilor, al devenirii catre arta, fie ea plastica sau arhitectura.

***

Brief seminar Arhiterra

Casa Ion Mincu, 28 aprilie 2006

• Povestea orasului Paquime, din Mexic, a fost prezentata sub forma unui film video de catre domnul Rodolfo Herrera Saldana, atasatul cultural al Ambasadei Mexicului la Bucuresti. Citadela in inima desertului, fortareata impotriva atacurilor vrasmase, Paquime a fost un oras de negustori care au transformat un teren arid intr-o oaza, printr-un sistem eficient de irigatii. Construita din pamint cu fortificatii pe alocuri din piatra, orasul a rezistat conditiilor climaterice vreme indelungata, fiind distrus in urma devastarii umane. Casele ridicate din pamint monolit asigurau climatul optim in condiitile desertice: caldura excesiva ziua, frig noapte si in permanata vint. Eroziunea provocata de vint este principalul dusman cu care s-au confruntat zidurlie masive din pamint compactat, si carora le-au rezistat pina in zilele noastre. Prezentarea de pe meleaguri si din timpuri indepartate, m-a facut sa ma gindesc din nou la cit de variat este pamintul ca material de constructie. Nu doar degradarea provocata de umezeala este de temut, desertul ridicind provocarea vintului, dar pamintul de constructie, prin aceleasi amestec simplu (argila, nisip, paie) rezista si confera o locuire placuta si confortabila. Doar omul si dezastrele provocate de acesta zdruncina echilibrul unui sistem integrat in mediu. Povestea orasului desertului Paquime, nu este o poveste straina si moarta, este o experienta care inca ne poate fi de folos, daca invatam sa ascultam ceea ce zidurile care au sfidat vintul si timpul mai povestesc inca.

***

Brief seminar Arhiterra

Casa Ion Mincu, 31 martie 2006

• Iubitorii de arhitectura ecologica s-au reunit vineri, 31 martie, la Casa Mincu, cu ocazia unei noi mese rotunde desfasurata sub egida grupului Arhiterra.

• Domnul arh. Alexandru Panaitescu a povestit experienta acumulata in perioada renovarii unei case taranesti din satul Mislea, jud. Prahova. Lucrarile de interventie asupra casei din paianta s-au constituit intr-o aventura a familiei de arhitecti bucuresteni care dorea sa-si creeze un refugiu rural. Desi repararea casei a fost conditionata de constringerile economice, volumetria si spiritul locului au fost conservate si puse in valoare, in ciuda compromisurilor facute in fata materialelor moderne. Expunerea domnului arh. Panaitescu, impartasita membrilor Arhiterra, completeaza seria prelegerilor despre arhitectura de paianta din judetul Prahova. Astfel, grupul de lucru a explorat teoretic valoarea, calitatile, defectele, dar si potentialul arhitecturii din paianta.

• Continuand cautarea pentru o tema si un sit in scopul unor experimente practice dedicate arhitecturii de pamant, domnul sculptor Alexandru Nancu, presedinte Fundatia HAR, si domnul arh. Catalin Berescu au prezentat proiectul LUT 2006 care va desfasurat in vara acestui an la Jurilovca. Proiectul fundatiei HAR (Habitat si Arta in Romania) cauta sa experimenteze tehnici de constructie in lut, in conditii de supravietuire si locuire extrema, valorificand resursele naturale locale – lut, stuf, paie. Proiectul se constituie intr-un semnal de sensibilizare a societatii cu privire la edificarea ecologica, problemele de imbunatatire a habitatelor umane aflate in suferinta si diminuarea saraciei extreme. Lista de propuneri practice si discutiile sint deschise!

***

Brief seminar Arhiterra

Casa Ion Mincu, 20 martie

• Pasionatii de arhitectura ecologica s-au reintilnit in seara zilei de luni, 20 martie 2006, la Casa Mincu, in cautare de idei si locuri in care ar putea sa descopere in mod practic arhitectura de pamint. Opiniile participantilor au avut in comun ideea ca un gest deliberat de regasire a vernacularului si transpunere intr-un obiect de arhitectura poate deveni model intr-o comunitate Mai mult, un astfel de gest poate impinge dezvoltarea fondului construit catre regasirea spiritului si caracterului local.

• Tanarul arhitect Andrei Serbescu a prezentat lucrarea sa de diploma in care spatiul, materialele si cadrul natural repeta gesturile inconstiente ale arhitecturii traditionale dobrogene intr-un mod constient. Proiectul de diploma a avut la baza un studiu aprofundat al arhitecturii dobrogene, studiu care este in sine o documentatie valoroasa. Materialele naturale si modul de organizare, intr-un mediu definit prin lipsa granitelor clare, a unui spatiu construit delimitat, deschis catre interior si exterior, simplu, la scara umana, sint caracteristicile primordiale ale traditiei locale.

• Doamna dr. arhitect Viorica Curea a continuat seria prezentarilor despre arhitectura traditionala din zona Prahovei, cu accent pe Valea Teleajenului si satul Homoraciu. Peisajul si structura sociala inca nealterate au un mare potential turistic. Largind un pic temele de discutie ale grupului Arhiterra, s-a dezbatut problematica turismului in raport cu structura sociala a comunitatilor si potentialul cultural nevalorificat al unor zone cu traditie.

• In incheierea serii, doamna arhitect Codina Dusoiu a sustinut o prezentare amanuntita a propunerii anterioare de a gazdui workshop-ul grupului Arhiterra in comuna Pantelimon, la Centrul de terapie sociala al Asociatiei romano-germane Prietenia. Terenul este generos, temele pot avea abordari multiple, iar beneficiarii sunt deschisi si dornici sa colaboreze cu membrii entuziasti ai grupului. Temele practice propuse de doamna arh. Codina Dusoiu sunt prezentate detaliat pe forumul Arhiterra.

***

Brief masa rotunda, Casa Ion Mincu 6 martie 2006

Luni, 6 martie 2006, grupul Arhiterra a organizat la Casa Ion Mincu o noua masa rotunda la care au fost invitati domnul arh. Calin Hoinarescu si domnisoara Cristina Trofin (anul VI, UAUIM) sa-si prezinte experienta legata de arhitectura de pamint. Arhitectura veche de cind omenirea si prezenta inca printre noi - arhitectura pe schelet de lemn, cu impletitura de nuiele si lipitura de pamint - a fost reinviata si prezentata de catre domnul arh. Calin Hoinarescu prin proiectul de restaurare a Muzeului Sarii de la Ocna din Slanic Prahova. Experienta si investigatiile practice relizate de domnul arh. Hoinarescu in zona Prahova – de la studii arheologice pina la arhitectura bisericilor taranesti cu bolti pe impletitura de nuiele - vor fi expuse pe pagina de internet a grupului Arhiterra, gazduita de website-ul Ordinului Arhitectilor din Romania. De la traditiile locale s-a ajuns pe meleaguri uruguayene, prin expunerea deosebit de placuta si interesanta a studentei la arhitectura in an terminal Cristina Trofin. Sa construiesti din pamint este un fapt acceptat si de saraci si de bogati, nu conteaza materialul cita vreme il pui in opera cu pasiune si daruire pentru ce faci. Implicarea arhitectului in problemele sociale este o lectie pretioasa si pentru arhitectul roman. E foarte adevarat ca in Romania comunitatile sint destramate si dezinteresate. Totusi, arhitectura ecologica pare a fi, inainte de toate, un gest realist care arata ca ne pasa - ne pasa de mediu, de sanatate, de locuirea omului, de calitatea locuirii, de traditie, de continuitate… In aceasta directie, colega noastra din Toronto, arh. Gabi Savu, a schitat o lista de idei si propuneri practice pentru ceea ce s-ar putea realiza pe durata unui workshop de vara in cadrul grupului. Ideile&locurile propuse si de alti colaboratori ai nostri vor fi dezbatute la urmatoarele intilniri ale grupului Arhiterra.

ARHITERRA - grup de lucru pentru arhitectura ecologica

constituire

 Casa Ion Mincu, 6 februarie 2006

Cea de-a doua intalnire a grupului de lucru pentru arhitectura ecologica, recent constituit, s-a desfasurat la 6 februarie 2006, tot in incinta Casei Mincu. Dezbaterea a inceput cu primul pas pentru definirea identitatii - gasirea unui nume. Dintre cele citeva propuneri ca ecotekton, arhitectura paminteasca, structuri pamintesti, g.e.a. – grup de arhitectura ecologica a fost preferat cel de ARHITERRA. S-a discutat despre preocuparea pentru arhitectura de pamint care beneficiaza de o literatura de specialitate substantiala - materiale scrise in diferite limbi, manuale de utilizare a pamintului in arhitetura, exemple de arhitectura moderna din pamint etc. S-a mai dezbatut situatia legislativa din Romania referitoare la acest materiale de constructie. Discutia a avut doua directii de dezbatere foarte interesante: investigarea si sprijinirea tehnicilor locale pentru diferitele zone ale tarii - combinarea vernacularului cu demersul controlat de un arhitect - si experimentarea unei arhitecturi alternative care sa poate deveni referinta, model. Membrii Arhiterra doresc ca demersul teoretic de documentare a arhitecturii de pamint pe teritoriul Romaniei sa fie completat de partea practica: realizarea unui obiectiv, definit prin repararea unei case, tencuierea unui perete, un zid de studiu din caramizi nearse sau orice altceva. Urmatoarea intalnire va supune dezbaterii propuneri si exemple concrete de utilizare a tehnicilor de constructie alternative si a materialelor din pamant.

***

Arhitectii si constructiile din pamant

Masa rotunda la Casa Mincu, 16 decembrie 2005

Casa Ion Mincu, monument istoric si sediu al Ordinului Arhitectilor din Romania (OAR), a gazduit in luna decembrie 2005 o masa rotunda cu tema Construcţii din pământ la care au participat arhitecti interesati de arhitectura ecologica, dezvoltare durabila, materiale alternative si tehnici de constructie traditionale. Dezbaterea a avut ca punct de pornire conferinta internaţională Modern Earth Building, desfasurata la Berlin in perioada 18-20 noiembrie 2005, la care au participat arhitecti romani pasionati de ecologie precum si tineri arhitecti membri ai OAR. Discutiile urmate de proiectia filmului Casa din baloti de paie, realizat de elvetianul Andi Empl in 2005, au conturat ideea formarii unui grup de lucru al arhitectilor pe probleme de arhitectura ecologica si materiale durabile. Una din primele directii de actiune a pasionatilor de constructii din pamant si materiale naturale se axeaza pe informatie si dialog. Ei si-au propus sa puna la dispozitia profesionistilor cateva manuale de cercetare elaborate de profesorul Gernot Minke care conduce un prestigios laborator de incercări şi tehnici constructive durabile la Universitatea din Kassel. Domnul profesor Gernot Minke doreste sa fie invitat in Romania in momentul publicarii pentru a prezenta el insusi cartea arhitectilor romani, iar Ordinul Arhitectilor a acceptat acest lucru.